Cea mai simplă rețetă de înghețată și ce-am învățat de la ea

READING TIME:2 MINUTES

Am pus de cu seară cireșe în congelator. Le-am scos sâmburii și le-am pus în tăviță una câte una, nu chifligite unele peste altele într-o pungă. Am mai tăiat și o banană în felii și le-am pus și pe ele alături. A doua zi dimineață, le-am băgat pe toate în robotul de bucătărie și am adăugat și puțină apă și jumătate de piersică. A ieșit o înghețată delicioasă în câțiva pași simpli.

Totuși, nu asta este cea mai simplă rețetă de înghețată din lume.

Pe aceea am descoperit-o accidental, când am scos toată materia primă de la congelator și, pentru că îmi era foame, am mușcat dintr-o felie de banană. Un deliciu! E rece și cremoasă, numai bun de dulce. Iar asta, dragii mei, este cea mai simplă rețetă de înghețată din lume.

Se face dintr-un singur ingredient și o singură operațiune. Hai, două, dacă pui la socoteală felierea bananei.

Prin contrast, dacă iei o cutie de înghețată de la magazin și îi citești ingredientele, vei găsi pe puțin nouă rânduri cu ingrediente înșiruite, iar unele dintre ele sunt gumă de guarr, gumă din semințe de guaruba, agenți de îngroșare, coloranți – caroteni, carmine, albastru patent V.

Cui îi trebuie toate astea?

Și nu pot să mă duc din nou cu gândul la simplitate. La mâncăruri și acțiuni curate. La claritate în cuvinte și în gânduri. La bucurii mici, fără brizbrizuri și artificii.

Am descoperit o bucurie autentică, în timp ce băgam în gură lingura cu înghețată (luată direct din vasul robotului de bucătărie, că n-am mai avut răbdare). Felul în care răceala se simțea pe cerul gurii, aroma acrișoară a cireșelor, dulceața bananei, aroma piersicii. Pe toate am putut să le disting, dar să mă bucur și de gustul tuturor puse împreună.

E aceeași bucurie pe care o am de fiecare dată când las cuptorul să se încălzească, în timp ce eu pun toate ingredientele în tavă. Tai ardeii cubulețe, neapărat de două culori, și îi pun mai întâi pe o farfurie, alături de roșii. Lângă, mai adaug și câteva frunze de spanac și mă bucur de curcubeul din farfurie, înainte să-l bag în tavă.

O bucurie aparte, o satisfacție mai mult, simt atunci când tai usturoiul mărunt. Aș putea să-l pun în instrumentul ăla care îl strivește, dar mie îmi place să pun degetele pe el și apoi să-l împrăștii din loc în loc, peste celelalte ingrediente din tavă.

Nu mai vorbesc despre momentul în care pun sare. Neapărat grunjoasă. Eventual roz, dar am descoperit că există și neagră.

Ce m-a învățat pe mine cea mai simplă rețetă de înghețată? Ceva ce știam deja.
Că ne complicăm existența fix inutil.

Leave a Reply