Dulcele bar

Ce-am citit primăvara asta și mi-a plăcut

READING TIME:3 MINUTES

Există un studiu care povestește despre cum oamenilor le este greu să citească pe timp de pandemie. Nu știu ce să zic. Dacă-i studiu, nu l-aș contrazice, dar pe de altă parte, pe mine nu m-a întrebat nimeni.

Primăvara asta a fost pentru mine, așa cum a fost pentru voi toți, cu de toate. A venit cu panică și cu anxietate, cu agitație și dorința să fac ceva să ajut, să mă implic, să nu stau degeaba, să arăt că viața merge înainte. Dar apoi s-a întâmplat ceva și s-a instalat liniștea, m-am regrupat și m-am întors la mine și-am ieșit din astea trei luni mai așezată în propriul corp și mai conștientă de mine.

Oricum ar fi fost, o constantă tot am avut: cititul. Ritmul meu nu a fost perturbat de nimic, de nicio pandemie și de nicio vacanță anulată, de niciun bilet de avion nerecuperat, de nimic. Drept dovadă, primăvara asta am citit la fel de multe cărți ca iarna trecută, adică 18.

Am continuat provocarea de pe grupul ăsta de cărți absolut inspirațional (chiar ar trebui să-i dați o șansă, dacă nu i-ați dat deja. E singurul club de carte pe care-l știu eu care-și răsplătește cititorii pentru că citesc) și mi-am început primăvara cu Corecții. Apoi, repede-repede, înainte ca Liv să anunțe următoarea carte din provocare, am trecut la Nesupunere și pe urmă la ceva din domeniu, căci mai trebuie și din astea: Startup Communities, citită cu ocazia noului meu job cu care nu aș putea fi mai fericită.

Middlesex

Apoi am păstrat nota profesională și am trecut la Arta interviului a lui Lawrence Grobel, despre care n-aș putea să spun cât este nonficțiune și cât este o poveste de carte, așa de ușor a curs cititul și așa de mult m-a făcut să-mi adun curajul să încerc și eu interviurile.

Am mai trecut prin câteva mai ușurele, aș spune eu – Poate ar fi bine să discuți cu cineva și Puterea, plus toate celelalte din provocarea de mai sus, iar apoi ceva minunat s-a întâmplat și lucrurile s-au legat într-un lanț pe care numai Universul putea să-l aducă în viața mea: mai întâi, a fost Tot ce i-am promis tatălui meu, apoi, fără să știu despre ce este, a fost Fetița Univers (care s-a dovedit că este despre același lucru), iar în cele din urmă a fost Fetița care se juca de-a Dumnezeu, care nu numai că are și ea o fetiță în titlu, dar cumva atinge același subiect. Iar înlănțuirea asta de cărți a mai deblocat una-alta în mine și m-a impulsionat să scriu și eu mai departe în cartea mea.

Tot ce nu i-am spus tatălui meu

În tot acest timp, se derula și programul meu de schimbare a stilului de viață prin schimbarea relației cu mâncarea (despre care încă nu e timpul să scriu), iar cartea Zahăr bun, zahăr rău a apărut în acest context. Am scris despre cât de tare m-a ajutat aici.

Zahăr bun zahăr rău

Și cumva în capul meu următoarea carte se leagă de asta, deși aparent nu au nicio legătură: Femeia la 1000°C.

Femeia la 1000 C
Povestea lui orișicine
The Mom Test

Iar primăvara mea nici că se putea termina mai bine, cu Dulcele bar recitit din care, de data asta, am ieșit cu inima puțin mai strânsă și cu duioșia mai la cote maxime decât data trecută când, îmi este clar, nu fusese timpul acestei cărți.

Dulcele bar

Asta este toată lista:

Iar aici sunt toate recomandările de cărți, din toate anotimpurile.

Leave a Reply