Două lucruri pe care le-am înțeles din cartea Livianei

Este abia nouă jumate seara, dar fetița mea îmi respiră călduț în umăr și îmi caută prin somn ceafa, ca să-și bage degetele în părul meu proaspăt tuns, aproape periuță. Îmi este destul de clar că aici se încheie și ziua mea și-mi șterg orice urmă de plan de cucerire a lumii în timpul somnului copilului, așa că mă las mai moale pe saltea și mă apuc de citit.

Două ore mai târziu, sunt tot aici, cu aceeași carte în mână, lipind de zor post-it-uri colorate peste tot, împotriva prostului meu obicei de a adormi după nici măcar o jumate de pagină de nonficțiune. Nonficțiunea e coșmarul meu, iar cărțile astea de tipul „how to”, în care oameni care se cred mai deștepți mă învață cum să fac și să dreg, sunt de-a dreptul moartea pasiunii.

Dar se pare că altfel stă treaba cu cartea lui Liv.

Liv a scris un ghid al scriitorului începător. N-o să mă apuc să vă povestesc cine e Liv și de ce o iubesc pentru că, Doamne ferește, s-ar putea să-mi iasă o carte, până la urmă. Nu mă așteptam să fie o carte cu teorii sofisticate, dar nici una cu așa de multe povești, cum s-a dovedit a fi.

În cartea asta, Liv scrie cam așa cum vorbește și de multe ori mi s-a părut că o am în față și mi-a venit să mă uit dacă nu am pete pe pijamale sau dacă sunt spălată pe cap, ca să-i fac o impresie bună, cât de cât.

Dincolo de pasajele alea multe marcate cu post-it-uri, două lucruri am înțeles, după ce am terminat cartea.

1. Că nu sunt cu nimic specială, iar asta este chiar liniștitor

Aveam impresia despre mine că nimeni nu mai este așa. Că numai pe mine mă pălește muza și atunci e musai să scriu, că numai eu trag de mine ca să înșir cuvinte, deși nu am niciun chef, că numai eu scriu bucăți de carte pe telefon, după ce adoarme copilul, că numai eu am etape și etape.

Dar ghici ce! În cartea asta, Liv vine cu statistici și cu împărțiri ale scriitorilor pe categorii și totul este mai limpede și are o explicație și am constatat că sunt așa de mulți oameni ca mine, încât ni s-a creat o categorie. Că oamenii ăștia ca mine trec toți cam prin aceleași faze, iar soluțiile sunt cam aceleași pentru toți, deci s-a dus naibii scuza mea de a nu mai scrie.

2. Că sunt unică, iar asta e minunat

Că se pot scrie teorii despre structură și personaje și perspective și tot felul de naratori dar, până la urmă, povestea vine de la tine, iar tu te poți juca după cum simți și, cu tehnicile potrivite, o poți face să sune în ce fel îți sună ție în cap sau în suflet.

Că ghidurile de scriere au fost scrise pentru a ajuta și a oferi sprijin pe această cale pe care ai pornit-o, dar tu ești cel care merge acolo, nu informațiile și teoriile. Tu și un editor bun :).

Una peste alta, citiți cartea asta, dacă aveți scrisul pe undeva prin astrogramă. O să vă ajute, vă promit!
P.S. Liv o lansează pe 30 octombrie și la Iași, la Bistro La Noi. Să veniți!

One Comment

Leave a Reply