Sunt Ines și mi-e frică de feedback. There, I said it!

READING TIME:3 MINUTES

Nu știu dacă ați văzut și voi videoul ăla cu o tipă care stă în fața unei mese pe care sunt două vase goale, în timp ce pe fundal se aude o voce. La început, vocea îi spune numai lucruri bune și la fiecare apreciere se mai umple vasul din dreapta cu câte o bilă colorată, până ajunge să dea pe afară. Apoi vocea face o pauză, după care spune ceva de rău. Un singur lucru și în vasul din stânga cade o bilă neagră. În momentul acela, tipa varsă tot vasul cu bile colorate și își îndreaptă toată atenția către celălalt vas cu unica bilă neagră în el.

Eu sunt această tipă.

Teoria

Conform teoriei, un feedback eficient se referă la acțiunile persoanei căreia i-l oferim, nu la persoana în sine. De exemplu, nu vom spune „Ines, ești leneșă și nepăsătoare”. Vom spune „Ines, când tu ai spus că vei face lucrul ăla până la data aia, eu m-am bazat pe tine. Iar când tu nu l-ai făcut, și nici nu m-ai anunțat dinainte că n-o să reușești să-l faci la timp, nici eu nu am reușit să le termin pe ale mele, conform planului.” Ceva de genul.

Iar dacă vrem să fim și mai ca la carte, indicat este să vorbești despre emoțiile tale, despre cum comportamentul meu te face pe tine să te simți. De exemplu, să spui: „Iar când tu nu ai făcut la timp ceea ce ai spus că faci, eu m-am simțit abandonat, am simțit că eu nu sunt important pentru tine.” Ceva de genul.

Vedeți ce bine sună?

Când teoria nu se pupă cu practica

Doar că în practica mea din realitate, mă înconjor de oameni care au citit cărți, au fost la traininguri și știu cum să ofere acest feedback. Ei nu se referă la persoana mea, ci la acțiunile mele, conform cărților.

Cu toate acestea, eu nu dorm o noapte întreagă din cauza unui astfel de feedback ca la carte.

Pentru că, în realitate, atunci când un om îmi spune ceva în legătură cu o acțiune de a mea, ceea ce aud eu este un feedback despre mine. De exemplu, atunci când spune toate cuvintele alea de mai sus, eu aud „Ines, ești leneșă și nepăsătoare, îi ne încurci pe toți și nu mă pot baza pe tine.”

Pentru că acțiunile nu se pot desprinde de emoții

Cu alte cuvinte, este foarte bine să dai feedback-ul ca la carte, dar asta nu înseamnă că el va ajunge 100% așa cum ai vrut tu la receptor. Este indicat să-l dai corect, pentru liniștea ta sufletească, dar asta nu înseamnă că nu riști să fii declanșatorul unei răni. Fără voie.

Pentru că, în funcție de rănile pe care fiecare dintre noi le avem în interior, în funcție de tiparele noastre mentale și de convingerile pe care am ajuns să le avem datorită lor, feedback-ul celor din jur poate să ne activeze și să ne facă să nu mai dormim o noapte întreagă, de exemplu.

Acest lucru nu se întâmplă tot timpul și, dacă ai norocul să calci pe teren neted, nu pe o rană, atunci omul îl va lua ca pe un feedback constructiv. În caz contrar, va face tot ce poate, în funcție de punctul în care se află în evoluția lui: va zâmbi frumos și îți va mulțumi, își va cere scuze și va pleca privirea, te va ataca, va da cu pumnul într-un perete, se va duce acasă și se va certa cu partenerul. Sau nu va dormi o noapte întreagă.

Iar după ce efectul de moment al feedback-ului va trece, tot în funcție de punctul din evoluția lui, fie își va spune că i-ai zis o tâmpenie și-și va vedea de treabă, fie va recunoaște că poate-poate mai are puțin de lucru.

Iar alții vor deveni curioși cu privire la reacția exagerată pe care au avut-o la feedback, se vor căuta și mai mult în interior, vor cere ajutor și vor mai descoperi unele lucruri despre ei. Deci, până la urmă, le vor fi recunoscători celor ce au călcat pe rană.

Și atunci, ce facem? Nu mai dăm feedback?

Sigur că mai dăm. Ca la carte sau într-un alt fel, îl dăm, numai să fie cu blândețe și cu exprimarea sinceră a celor mai bune intenții. Dar și cu asumarea faptului că poate vom trezi balauri interiori.

Pentru că, de oricare parte a feedback-ului ai fi, nu este deloc ușor.

Bonus, vă las videoul Andrei care mi-a adus mie un milion de răspunsuri de dimineață.

Leave a Reply