Doi într-o pădur

READING TIME:4 MINUTES

Acesta este un text scris la întâlnirea grupului secret de scriitori wannabe. Tema a fost „doi într-o pădur”. Da, fără e, don’t ask! Enjoy!

Cerurile se deschid și o minge de foc își croiește drum pe acolo. Norii se risipesc cu toții și mingea taie albastrul de deasupra orașului și îl rupe în zeci de bucăți, ca o hârtie de cadou, atunci când îl despachetezi repede, că nu mai ai răbdare să afli ce ți-a adus Moș Crăciun.

Mingea se apropie cu repeziciune de sol și se izbește puternic și un val de praf de ridică peste copaci și peste boscheți și chelește tot pământul cu suflul ei. Un bubuit ca de bombă se aude și animalele din pădure fug care încotro și se ascund prin vizuine și prin scorburi și unele chiar sapă gropi cu ghearele și se ascund acolo.

Liniște. În mijlocul câmpiei, mingea a făcut un crater și stă acolo semeață și înroșită de foc și pare că ar fi făcută din lavă sau dintr-o flacără lichidă care se învârte și se sucește și chiar face și valuri, din când în când. Stă acolo doar de câteva secunde, dar pare că deja a pus stăpânire pe întreaga câmpie și chiar și pe natură, cu totul, căci aerul parcă se încălzește tot mai tare și animalele respiră din ce în ce mai greu, dar niciuna nu îndrăznește să iasă din ascunzătoare, să afle ce-i acolo.

Mingea are o viață doar a ei și-și vede de treabă acolo, pe pământul uscat de foc, bolborosește și scuipă flăcări, se dilată și se contractă, ba chiar pare că scoate și sunete, ca niște vorbe neînțelese. Cel puțin, nu de animale.

Un val roșiatic începe să iasă din ea și se face tot mai mare și o cuprinde cu totul, apoi se întinde pe câmpie, pe firele de iarbă puține rămase în picioare, dar ajunge și la marginea pădurii, se oprește un pic, de parcă s-ar gândi încotro să se ducă, și apoi intră mai departe, cuprinde rădăcinile copacilor, tulpinile și coroanele și veverițele ascunse printre crengi, cuprinde porcii mistreți și pârșii, iepurașii și toată ceapa ciorii, dar nu este o roșeață nimicitoare. Dimpotrivă: florile parcă se înalță mai tare și parfumul le este mai puternic, copacii parcă-și întind frunzele mai bine și animalele încep să iasă în întinderea pădurii și parcă sunt toate mai colorate pe blană, mai lucioase și mai prietenoase unele cu altele: aricii se dau mai aproape de melci, lupii se duc lângă căprioare, iar vulturii își așează aripile ocrotitoare peste șoareci.

Se uită cu toții la mingea de foc și parcă acum nu mai sunt așa de înspăimântați. Valul cel roșu i-a îmblânzit pe toți și le-a înmuiat corpurile și inimile, i-a umplut de curiozitate și acum vor mai mult. Își îndreaptă privirile într-acolo și așteaptă următoarea mișcare din partea mingii, iar aceasta nu se lasă așteptată, căci începe să salte un pic de la pământ, cu o mișcare jucăușă, ca și când și-ar dori să le înlăture frica de tot, ca și când i-ar îndemna la joacă.

Animalele se apropie mai mult și florile înfloresc și mai tare, iarba se înverzește cuprinsă de bucurie și toată lumea stă cu sufletul la gură, până când mingea face următorul pas și se despică în două jumătăți perfecte, ca un fund de bebeluș proaspăt schimbat de scutec. Jumătățile se depărtează una de cealaltă și, pe măsură ce se despică tot mai tare, un cântecel de leagăn se aude din interiorul mingii, iar animalele toate se prind de brațe și de mâini și de picioare și, mai ales, de labele din față, și încep să dănțuiască, în așteptarea minunii care avea să iasă de acolo.

Jumătățile se dau de tot la o parte și descoperă minunea: o ființă nedeslușită se ridică din interior. Stă pe o platformă pe care o acționează cu o telecomandă și o face să urce tot mai sus, către cer.

Animalele își întind gâturile curioase și brazii își întind coroanele, căci ființa a ajuns mai sus decât ei, iar când platforma, în sfârșit, se oprește, toată lumea își ține respirația.

Ființa își face vânt și sare în gol, plutește în vânticelul cald, până când, poc! I se deschide parașuta și apoi se bălăngănește agale, până când atinge pământul.

Copacii își coboară coroanele, să o vadă mai bine, iar iepurașii se freacă la ochi. Buburuzele își deschid aripile și se apropie tot mai tare și aricii își strâng țepii, ca să-i arate că sunt prietenoși.

În mijlocul vietăților pădurii, în mijlocul copacilor și al florilor galbene, în mijlocul ierbii proaspete și al frunzelor care mai cad, de obicei, într-o pădure, se pogoară cifra 2. Poartă pe creștet o coroană, iar vietățile își dau seama că, în sfârșit, le-a venit conducătorul mult visat.

Regatul Tropădur are acum un stăpân. Doi în Tropădur.

Leave a Reply