Despre 2020 cu recunoștință

Iau unul câte unul ingredientele pentru smoothie: mai întâi frunzele de salată, de spanac și de rucola, apoi o tijă de apio, jumătate de avocado bine copt, un castravete potrivit de mare, jumătate de lămâie și jumătate de măr. Le bag pe toate în blender și, după ce se transformă în ceea ce va fi „cafeaua” mea, mai pun deasupra și câteva bucățele de grapefruit.

Ziua mea poate să înceapă.

La finalul anului trecut, mi-am deschis agenda Luna Lila și am scris acolo o promisiune făcută corpului meu. I-am promis să-l ascult mai mult și să-l tratez cu mai multă blândețe, i-am promis să iau în seamă orice semnal ce îmi trimite și să mă comport ca și cum ar face parte din mine, ca și cum am fi una, nu ca și cum ar fi un proiect la care am de lucrat, modelat, cizelat, corectat.

Iar tot anul a fost despre asta.

Despre minunile care ți se deschid în față, atunci când îți dai ascultare.

A fost un an greu, dar pentru mine a fost bun, foarte bun, extraordinar de bun. Da, mi-ar fi plăcut să nu mă izolez pentru că avem pandemie, ci pentru că așa am decis eu, dar adevărul este că nu m-aș fi izolat ever din proprie inițiativă. Și, mamă, câte aș fi ratat.

Dar să derulăm tot anul.

Am început anul citind și cam așa am continuat tot anul. Am citit, până la urmă, 82 de cărți. Apoi a murit Mayo.

Am continuat cu Primul Mare Shift al Anului, acela de la freelancer, la angajat, parte din echipa Rubik Hub și-am trecut la muchie pe lângă ceea ce pandemia avea să-mi aducă, dacă nu făceam schimbarea. Am început să lucrez aici la începutul lui martie, am apucat să mă duc de două ori la Piatra Neamț și apoi a venit avalanșa, ocazie cu care (aproape) toți foștii mei clienți au închis. Iar asta este pentru mine dovada că Dumnezeu mă iubește.

Apoi a început izolarea și eu am început WildFit, program despre care nu am suficiente cuvinte, însă a fost primul pas spre conectarea cu corpul meu. Celălalt pas au fost clasele lungi de yoga cu Daniel sau cele dinamice de orice cu Alexandra. În paralel, am mai făcut și alți pași complementari: terapia cu Irina căreia sper din tot sufletul să-i dea Dumnezeu sănătate și întâlnirile cu grupul meu de scriitori.

Da, toate acestea sunt despre corpul meu, pentru că toate m-au ajutat, fiecare în felul ei, să-mi mai eliberez unele poveri din structuri și să merg mai ușoară mai departe.

Am făcut atelier de caleidoscoape cu Veronica și-apoi am mai făcut unul și în echipă, cu ocazia aniversării a trei ani de Rubik Hub. A fost ziua fetiței mele și ne-am făcut fustițe de balerine, am recitit pentru a treia oară Open.

Am intrat în cel mai cool club de lectură și-am câștigat un reading retreat în Toscana, pentru când o fi să fie. Mi-am luat certificarea de instructor Nirvana Fitness și-am descoperit cea mai simplă rețetă de înghețată din lume. Am făcut Nirvana Fitness în cele mai frumoase locuri din țară. Am făcut două evenimente de mișcare împreună cu Daniel și astfel s-a mai risipit o credință limitativă cum că nu sunt suficientă pentru a face așa ceva alături de un antrenor profesionist.

Am fost în vacanță la job și am făcut asane pe malul mării. Mi-am luat cei mai scumpi pantofi de sport pentru că am citit autobiografia lui Phil Knight. Mi-am mai făcut un tatuaj și-am reușit să fac uttanasana cu ambele palme pe sol.

Am făcut o grămadă de supe cremă și mi-am lansat cartea. Am citit cu lacrimi în ochi mesajele despre ceea ce am scris eu acolo cu femeia, bărbatul, copilul și Viorel și m-am bucurat că tot ce-am pus eu din sufletul meu s-a văzut și de cealaltă parte.

Am lansat și livrat programul Rubikigai, după două luni de proces intens de descoperire a misiunii personale.

Am reușit să mă duc la masaj și să mă pensez.

A fost un an plin, dar frumos, în ciuda evenimentelor exterioare. Simt că am făcut pași importanți către mine însămi și că am trăit pe deplin conform misiunii mele, așa că abia aștept să văd ce-mi aduce 2021!

Leave a Reply