„Ai grijă!”

ines dumitriu

În ultimul timp, primesc de câteva ori pe zi acest sfat. De regulă, el vine de la oameni cărora le pasă de mine, despre care eu cred că sunt oameni iubitori, care îmi doresc binele în cel mai sincer mod posibil. Și care nu au nici o hidden agenda. Eu așa cred.

Totuși, de fiecare dată când mai aud de la cineva acest „Ai grijă!”, mă zbârlesc mai ceva ca MAYO, atunci când iese cu forța afară, în zilele friguroase de iarnă. Aș prefera să aud un „Arăți bine” sau un „Ce bine este” din gurile lor, în loc de acest imperativ „Ai grijă!”.

Eu cred foarte mult în puterea și în vibrația cuvintelor și mai cred că nu întotdeauna atitudinea este mai puternică decât ceea ce emiți verbal. De exemplu, atunci când înjuri în fața unui copil mic-mic, deși acesta nu are abilitatea de a înțelege mesajul tău verbal, vibrația cuvintelor îl va atinge, chiar dacă tu le-ai spus cu zâmbetul pe buze. Desigur, dacă le spuneai cu ciudă și ranchiună, ar fi fost mult mai grav, but still…

Dar întorcându-ne cu coada între picioare la vedeta „Ai grijă!”. Dincolo de intențiile bunei ale persoanei a cărei grijă este să am eu grijă, există cel puțin două chestiuni negative în acest sfat prietenesc:

1. A îndemna sau a ruga pe cineva să aibă grijă presupune din start ideea că există un pericol, un ceva mare și urât și – pe alocuri – scârbos de care trebuie cu toții să ne ferim. Presupune că cel care dă sfatul, atoateștiutor cum este el, cunoaște existența acestui pericol ce stă după colț, pregătit oricând să sară și să atace iar noi toți trebuie să fim pregătiți. Și să avem grijă!

2. Mergând pe firul raționamentului de la punctul 1, „Ai grijă!” ascunde în spatele lui o mare frică. O frică de ceva ce poate i s-a întâmplat deja persoanei care oferă sfatul sau o frică de ceva ce s-ar putea întâmpla dacă…

Iar vibrația fricii este joasă, se poate transmite și poate rămâne în structurile celui care a primit binevoitorul sfat. Și, dacă vibrația este destul de puternică, este destul de probabil ca lucrurile acelea bau-bau la care trebuie să aibă omul GRIJĂ, chiar să se întâmple, pe principiul Thoughts become things al lui Mike Dooley.

Think about it.

Leave a Reply