Plânsul este un dar de la Dumnezeu

READING TIME:3 MINUTES

Am de făcut un plan de comunicare, de scris o poveste de brand și patru articole, toate în același timp și toate aveau deadline ieri, dar acum am primit luminare divină, așa că o să scriu despre plâns :).

Am patru săptămâni de când mă duc conștiincioasă la întâlnirea cu Irina și cu încă niște mame din alea care, la fel ca mine, au uneori impresia că nu sunt bune sau măcar că ar putea să fie și mai bune și de fiecare dată mă întorc acasă mai liniștită, mai încrezătoare, mai conștientă de mine în rolul de părinte și de cât de minunat este copilul meu.

Irina ne dă și ne explică multe instrumente pe care le putem folosi la noi acasă, în familia noastră, pentru a face treburile mai armonioase, dar cel mai fain lucru pe care îl învăț de la ea săptămână de săptămână este că plânsul este un dar de la Dumnezeu.

La atelierele mele, atunci când oamenii plâng, știu că exercițiile și-au atins scopul. Și nu, scopul nu era să-mi gâdil orgoliul meu sadic, ci să creez un spațiu sigur pentru eliberări. De aceea, când îi văd pe oameni că lăcrimează, știu că o să le fie puțin mai bine, că au mai scăpat de o povară mai mare sau mai mică, de o frustrare sau de ceva stresant.

Și dacă pot să fac asta cu oamenii care vin la ateliere, atunci de ce nu aș putea să o fac și cu copilul meu?

Cel mai important lucru pe care l-am înțeles de când am pornit în această călătorie împreună cu Irina este că am un copil extrem de deștept care nu vrea să țină în el frustrarea, supărarea, anxietatea, că vrea să le scoată afară pentru a fi din nou copilul echilibrat și dornic de învățare și de joacă și că are încredere în mine că îi voi fi alături.

Și cum altfel decât prin plâns să facă asta? Plânsul este un dar de la Dumnezeu, este cel mai bun instrument de vindecare și i-l recomand oricui! Desigur, nu este ușor să fii omul care ascultă plânsul, mai ales când este al copilului tău și mai ales când copilul nu-ți spune clar: „Plâng pentru că am nevoie să mă descarc”. Și mai ales mai ales mai ales când plânsul nici măcar nu este plâns clar, ci mai mult o miorlăială și o tânguială continuă care te face la creier big time.

Irina este un om cald și înțelept, o mamă imperfectă, un îndrumător minunat și un deținător al instrumentelor din Hand in Hand Parenting pe care cu toată blândețea din lume ți le arată și te ajută să le folosești. De aceea, când pornești pe drumul ascultării copilului tău cu emoțiile sale puternice și haotice, Irina este acolo și nu te lasă. Iar în cele din urmă iese soarele. Mereu!

O spun tot timpul și-o s-o mai spun mult timp de-acum înainte: niciunul dintre noi nu este singur, chiar și când devenim părinți, și este fascinant cum se adună în același loc o mână de oameni care descoperă că au provocări de parenting asemănătoare și, deci, nu sunt ele mame nebune sau mai știu eu cum, ci asta este normalitatea.

Nu știu când mai face Irina cursul de Hand in Hand Parenting, dar cred că este unul dintre cele mai bune lucruri pe care ar putea un părinte să le facă pentru a-și face existența mai ușoară. Duceți-vă!

P.S. Până la urmă, s-a dovedit că am scris articolul ăsta dintr-o suflare, în 10 minute, deci am timp să fac și celelalte lucruri de mai sus, cu copilul la picioarele mele, printre piese de puzzle și cărți de colorat, iar acest lucru este în regulă.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *