Mai multă trăire, mai puțin Facebook

READING TIME:4 MINUTES


Din când în când, simt că Facebook-ul mă copleșește cu totul, iar zilele astea de Paște, când s-a dat puțin la o parte și mi-a făcut spațiu să respir, am conștientizat treaba asta mai mult decât oricând. Articolul Oanei mi-a deschis ochii de tot.

Și nu e vorba despre timpul pierdut. Nu este despre timp, este despre energie. Este despre înverșunare și pornirea de a împărtăși totul cu toți, despre așteptarea de like-uri și love-uri și este și puțin despre anxietate. Este, mai ales, despre frica greșită că oamenii n-o să mă mai știe, dacă nu sunt acolo. Este despre scuza pe care cu grijă mi-am construit-o timp de ani de zile și pe care acum o ciopârțesc puțin câte puțin, până când – sper eu – nu va mai rămâne nimic din ea: trebuie să fiu aici pentru că altfel îmi voi pierde din viitorii clienți.

În Săptămâna Mare m-am întâlnit cu două femei minunate care, la fel ca toți oamenii minunați care apar în viața mea, mai întâi m-au dat puțin peste cap și mi-au creat senzația de respingere. În cazul lor, a fost atunci când mi-au zis că ele preferă interacțiunea față în față în locul celei online, că așa e mai uman și așa de stabilește legătura adevărată. Și chiar dacă sunt întru totul de acord cu ideea lor, nu am putut să nu mă gândesc atunci, măcar puțin, că interacțiunea reală înseamnă timp pierdut și că totul s-ar putea rezolva mai repede online, iar timpul economisit l-am putea folosi la altceva. La a sta pe Facebook, de exemplu :).

Așa că mai multă trăire și mai puțin Facebook, iar aceasta este strategia mea:

1. Să nu mai postez de dragul de a fi văzută

Mi se întâmplă uneori să-mi dau seama, undeva în mijlocul zilei, că vai de mine, n-am mai postat nimic de ceva timp (ore, OMG) și atunci să postez de dragul de a posta. Poate că nu se vede așa în exterior, dar asta este în interior.

Strategia mea nu este despre a renunța la Facebook, ci despre a crea puțin spațiu în viața mea care să-mi permită să mă văd eu, mai întâi, dincolo de această prelungire a mea care se dovedește a fi Facebook-ul.

2. Să scriu mai mult

Nu vreau să trec în cealaltă extremă și să nu-mi mai ofer loc de manifestare prin scris deoarece scrisul este o parte din mine și n-aș putea să fiu fericită fără el. Iar a împărtăși cu oamenii în acest fel este una dintre marile mele bucurii.

Așa că m-am gândit să-i dau voie să iasă mai mult la suprafață în alte locuri decât pe Facebook. De exemplu, aici, pe blog, în revista Femeia Contemporană și în alte locuri din online, dar și din offline.

3. Să nu mai postez despre ateliere și webinarii

Într-un moment de maximă sinceritate, mi-am recunoscut că postările despre ateliere îmi consumă energia. Atelierele aduc în viețile oamenilor bucurie, împăcare și claritate. Eu nu am niciun dubiu în această privință și la aceeași concluzie ajung și cei care, până la urmă, participă.

Știu că este contraintuitiv și împotriva oricăror principii de marketing, dar mie mi se pare că le iau din energie de fiecare dată când mă agit și vorbesc despre ele. Consider că fiecare dintre noi are responsabilitatea asupra propriei evoluții spirituale, dar și puțin asupra evoluției celorlalți. De aceea, trebuie să ne întâlnim la mijloc: eu îmi fac treaba de a le gândi și de a le promova, tu îți faci treaba de a te înscrie și a veni. Când eu fac mai mult decât tine, se dezechilibrează ceva în Univers.

De aceea, despre ateliere voi posta foarte rar: o dată când le lansez și poate de vreo 2-3 ori în decursul unei luni.

Dacă, totuși, cineva vrea să afle despre ele, poate da like paginii Shanti sau se poate abona la acest newsletter.

4. Să stau mai mult cu ochii pe geam decât cu ochii pe Facebook

Îmi tot spuneam că-mi găsesc inspirația pe Facebook. Că mă uit de-aiurea în newsfeed și deodată mă trăsnesc ideile. Și se poate să mi se fi întâmplat și asta, dar adevărul este că cele mai faine cuvinte le-am scris când am scos ochii din Facebook și i-am dus către geam. Sau, mai îndrăzneț de atât, când am ieșit cu totul afară, OMG!

5. Să acord o mai mare importanță întâlnirilor față în față

Și nu în ultimul rând, să vorbim despre scuza mea bine clădită, aceea că nu voi mai avea clienți, dacă nu sunt activă și prezentă pe Facebook.

Dincolo de faptul că e o scuză bună și neadevărată, cred că aș putea să le dau o șansă și întâlnirilor cu oamenii adevărați, la cafele sau ceaiuri adevărate, atingându-ne și privindu-ne în ochi.

Aceasta este mica mea strategie. Wish me luck!



One response to “Mai multă trăire, mai puțin Facebook”

  1. Anca says:

    Clienții vin oricum.
    Exact asa e.

    Succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *