Ce înseamnă să fii un om care practică Reiki (prima parte din trilogie)

READING TIME:2 MINUTES

Sunt trei rahați de muscă pe linoleum.

Undeva în depărtare, ca dintr-o altă lume, aud glasul doamnei educatoare: „Trăiască Partidul Comunist Român, în frunte cu bravul său conducător, tovarășul Nicolae Ceaușescu!”.

Liniște. Este chiar lângă mine, dar o aud ca și cum mi-ar vorbi dintr-un film paralel. Unul cu proști.

„Trăiască Partidul Comunist Român, în frunte cu conducătorul său, tovarășul Nicolae Ceaușescu!”.

Nimic. Nu am decât cinci ani și deja mi-am dezvoltat datul cu flit.

„Trăiască Partidul Comunist Român, în frunte cu tovarășul Nicolae Ceaușescu!”.

Nici acum nu știu dacă tovarășa educatoare simplifica textul dinadins, doar-doar m-oi sinchisi să repet după ea, dacă își dădea și ea seama de cât de ridicol sună sau dacă, pur și simplu, nici măcar ea nu reușea să-l rețină.

Este ziua în care facem marea repetiție. Ne-am încolonat cu toții, fetițe și băieței, am mărșăluit în tăcere prin toată clasa, ne-am așezat acolo unde ni s-a spus iar acum, conform planului, eu fac un pas în față și aștept să mi se spună cuvintele pe care urmează să i le adresez comandantului nostru suprem.

Am cinci ani și sunt șefa clasei. Am fost aleasă prin vot democratic și am concurat cu încă doi colegi: Răducu și Maria. Stăteam toți trei proțăpiți în fața clasei, în timp ce copiii ne puneau bile în săculețe, în funcție de preferințe. Eu aveam un săculeț din pânză albă pe care mama îmi brodase numele. Știam că scrie Ines acolo pentru că aveam cinci ani și știam să citesc. Aveam cinci ani și știam să fac o grămadă de lucruri ca oamenilor să le placă de mine. Trebuia să muncesc pentru a fi iubită iar eu mă pricepeam la asta. Așa că am fost și șefa lor, dar ceea ce-mi doream cu adevărat era să le dau cu bilele în cap și apoi să mă fac invizibilă.

Iar acum sunt aici, cu un pas înaintea lor, mă holbez la linoleumul verzui și nu pot decât să mă gândesc că văd trei rahați de muscă. Dacă mă uit fix-fix la ei, privirea mi se încețoșează și îi pot transforma în rahați mai mari. Poate de iepuraș?

În cele din urmă, mă încumet și aleg la întâmplare unul dintre saluturile doamnei educatoare și îl repet. Simt cum toată lumea răsuflă ușurată, copii, educatori și îngrijitori deopotrivă, în timp ce mie mi se instalează și mai bine pe umeri povara lui „eu nu vreau să fac asta, dar o voi face pentru că trebuie”.

Sunt un copil timid, dar asta este greșit. Nu trebuie să fii timid, dacă vrei să reușești în viață. Trebuie să vorbești, să dai din coate, să te bagi în față. Să fii fâșneț. Așa că sunt un copil timid care se preface foarte bine că este fâșneț.

Am cinci ani iar acesta este primul meu moment de revoltă împotriva sistemului. Următorul va fi la 30 de ani.

Va urma.



One response to “Ce înseamnă să fii un om care practică Reiki (prima parte din trilogie)”

  1. […] *Aici puteți citi prima parte din trilogie. Pe a doua nu am scris-o pentru că este despre niște povești și niște oameni care nu sunt sigură că s-ar simți bine regăsindu-se în rândurile mele. […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *