Tu mai crezi în cărți de vizită? Eu nu.

READING TIME:2 MINUTES

De fiecare dată când cineva îmi întinde cartea lui de vizită la câteva secunde după ce ne-am strâns mâinile, îmi vine să-mi dau ochii peste cap atât de tare, încât să reușesc să-mi văd creierul. Îmi vine să-i dau cele mai nesuferite replici:

„Mulțumesc, nu-mi trebuie.”

„Aș vrea, mai întâi, să-mi dau seama dacă-mi place de tine și apoi îți cer eu numărul de telefon, no worries.”

„Dar cine ți-a cerut carte de vizită?”

„Uaaaau, se mai tipărește așa ceva?”

„Dar cu săracul copac ce-ai avut?”

Și altele. Dar nu o fac pentru că mă străduiesc să fiu politicoasă și sociabilă.

Eu nu mai cred în cărți de vizită și în evenimente care au în titlu cuvântul „networking”. Nu mai cred în scorțoșenii și articole cu bullets și bolduri pe cuvinte-cheie. Nu mai cred în funcții, în protocoale, în zâmbete forțate. Nu mai cred în mobilier masiv și covoare persane, în pantofi din ultima colecție și butoni la cămașă. Nu mai cred în locurile în care trebuie să te duci, doar pentru a fi văzut.

Eu cred în interacțiunea sinceră și spontană, cred în autenticitate și în frumusețea oamenilor imperfecți. Cred în apropiere umană, fără contexte băgate pe gât cu pompa, cred în colaborări care se transformă în prietenii, în a sta unul lângă altul la aceeași masă.

Eu cred în oamenii cu care rezonez și nu am nevoie să le văd profilul de Linkedin. Eu știu că fiecare își are povestea lui și poate nu vom merge unul lângă altul toată viața; dar, atât cât mergem, cred în autenticitatea noastră, în lecțiile pe care le învățăm reciproc.

Eu cred în ceva mai frumos și mult mai ecologic decât o carte de vizită.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *