Sunt Ines și sunt mamă. Iar acesta este autoportretul meu sincer

READING TIME:3 MINUTES

Între cărțile despre creșterea copilului și ficțiune, aleg ficțiunea fără să clipesc. Uneori, trag de mine să termin o carte de parenting și îmi fac mustrări de conștiință că nu am subliniat suficient. De cele mai multe ori, dau peste teorii și constat că eu le-am aplicat greșit și atunci mă rog să nu-mi fi afectat copilul în vreun fel sau să existe cineva suficient de pregătit peste vreo 30 de ani care o s-o întrebe „Și cum a fost relația cu mama ta când erai mică?”.

Am început să gătesc și o fac cu drag. Îmi plesnește pieptul de bucurie, când o văd cum înfulecă și îmi vine să plâng când aruncă pe jos. Am citit cartea despre BLW, dar uneori îi dau cu lingurița pentru că nu mai am putere și răbdare. Uneori citesc etichetele cu atenție iar alteori cumpăr, pur și simplu, sperând să fie bine.

Am citit o mare parte din ghidul OMS despre diversificare și, cu toate acestea, uneori pun sare în mâncare. Mi-am propus să alăptez până când va renunța ea în mod firesc, dar mi se întâmplă să mi se ridice părul de pe spate la simplul gând că cel puțin un an jumate de acum înainte n-o să pot pleca doar câteva zile, numai eu și soțul.

Lucrez la vindecarea mea, dar uneori obosesc. Atunci îmi pierd răbdarea, mai ales răbdarea cu mine însămi.

Mă simt vinovată pentru Mayo, cățelul nostru. Deși mi-am promis că îi voi arăta iubirea la fel ca înainte, nu mai am timp să fac asta. Dar mă bucur când copilul aleargă după ea ca să o mângâie și să-și așeze fățuca pe blana ei. Mayo este cea mai bună prietenă a copilului și a fost prima ființă către care și-a întins mânuțele, în perioada în care eu îmi dădeam silința să o fac să apuce jucăriile.

M-am documentat despre co-sleeping iar realitatea mi-a arătat că e cea mai bună variantă pentru copilul meu. Totuși, nu pot să nu mă întreb dacă e o variantă la fel de bună și pentru cuplul mamă-tată ai aceluiași copil.

Uneori, mă compar cu alte mame. Unele sunt relaxate sau cel puțin așa par. Eu nu mă pot relaxa tot timpul, mai ales când mă simt copleșită de responsabilitatea pe care o am.

Știu tot felul de activități care să-i dezvolte motricitatea fină, dar ea refuză să le facă. Mă gândesc că undeva am dat greș, atunci când văd că o jucărie o interesează maxim jumate de oră. Dar apoi îmi revin, când văd cât cu câtă concentrare pune rufele în mașina de spălat, pietrele în roabă sau bucățile de lemn în găleată.

În cea mai mare parte a timpului, știu că fac o treabă bună. Dar mă mai cuprinde și îndoiala. Știu că sunt cea mai bună mamă pentru copilul meu, dar evit să-mi spun lucrul ăsta prea des, de teamă să nu mă culc pe-o ureche. Cred că întotdeauna este loc pentru mai bine iar mămicia mi se pare cel mai bun domeniu pentru perfecționare.

Acesta este un articol fără revelații majore, în care nu vreau să promovez nimic, decât normalitatea unei mame, cu tot cu fricile și bucuriile ei. Sper ca peste câțiva ani, copilul meu să-l citească și să-mi spună că este o fetiță fericită.

 



One response to “Sunt Ines și sunt mamă. Iar acesta este autoportretul meu sincer”

  1. Mariuca says:

    Minunat articol.
    Cred că toate încercăm să fim mame bune.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *