Universul nu conspiră când îți dorești tu ceva cu adevărat. Terminați cu prostiile

READING TIME:3 MINUTES

ines dumitriu

Din capul locului, poate ar trebui să clarificăm un lucru: acest articol este pentru cei care cred măcar în Univers, dacă nu în Dumnezeu, în Calea Divină, în Planul Divin și în concepte de acest tip. Dacă nu faci parte din această categorie, poți să dai direct scroll la finalul articolului și să-mi lași acolo un comentariu plin de argumente logice și științifice pe care eu n-o să am cum să le combat și astfel o să stabilim de la bun început că tu ai câștigat.

Fiecare om are un Plan Divin cu care se naște

Adică un scop al vieții, un răspuns la întrebarea „Eu de ce am apărut pe această lume?”. O mare parte din viață o petrece căutându-i sensul și apoi se pune pe treabă. Din când în când, dacă are inima suficient de deschisă, primește indicii inteligibile, pe limba lui, tocmai pentru că misiunea sa este importantă în tot întregul și, dacă-și face rotița lui să meargă bine, atunci multe altele vor merge bine.

Uneori, aceste indicii se manifestă sub formă de dorință aprigă

Și abia atunci și numai atunci Universul conspiră. De exemplu, primești un e-mail despre The Writers Workshop, așa cum am primit eu în 2015, și atunci știi că tu trebuie să fii acolo, oricât de nebunesc ar părea visul: chiar dacă trebuie să cheltuiești niște trei mii de dolari pe care nu-i ai, chiar dacă trebuie să călătorești tocmai în Chicago, chiar dacă speakeri precum Mike Dooley par să facă parte din categoria oamenilor pe care numai pe net îi vezi.

ines rocks

Tu știi că asta trebuie să faci. Știi că e o etapă dintr-un plan mai mare, lucrurile se așează cap la cap, descoperi sensul călătoriei. Atunci Universul conspiră și te face curajoasă și creativă și îți dă la o parte obstacolele din capul tău și te ajută să găsești soluții și, într-un final, să ajungi acolo, pentru că această călătorie face parte din Planul tău Divin, pentru că ea te va duce puțin mai aproape de scrierea cărții, carte ce va atinge o mână mărișoară de oameni.

Abia atunci Universul conspiră.

În alte cazuri, tu doar forțezi mâna Universului

Și mai există situațiile în care îți pui ceva în cap, oricât de departe ar fi acel ceva de misiunea ta. E un ceva venit dintr-o dorință de a demonstra că poți, dintr-o frustrare, din vanitate sau cine mai știe din ce motive adânc ascunse în sufletul tău pe care acum, citind aceste rânduri, e posibil să le negi.

Atunci te dai de trei ori peste cap să-ți iasă. Faci lucruri nefirești, numai pentru a-ți atinge scopul. Știi tu, scopul scuză mijloacele. Dacă ajungi să-ți spui lucrul ăsta, poate ar trebui să te întrebi dacă ești pe Calea ta, pe Calea altuia sau mergi aiurea în zig-zag pe calea nimănui.

În unele cazuri, dorința ta aprigă se îndeplinește, însă nu pentru că Universul a conspirat. Universul ți-a dat ce ai vrut pentru că oricum erai așa de departe de misiunea ta, încât ceva treabă tot era cazul să faci, chiar dacă în direcția greșită. Și poate, muncind în van, mai ai norocul să înveți și o lecție-două, așa că Universul îți dă, în speranța că ceva bun tot s-o alege din asta.

Și știi ce e mai trist în această situație?

[ttshare]Că, atunci când realizezi că nu-ți trăiești visele tale, poți să fii așa de departe de ele, încât să nu mai ai energia necesară să ajungi acolo. Și să mori trăind cu totul altceva decât ar fi trebuit să trăiești.[/ttshare]

Așa că data viitoare când îl mai citezi pe Coelho, poate ar trebui să vezi tot contextul, nu numai realitatea pe care vrei să o vezi.



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *