Mult mai greu decât platoul de pe cântar este platoul din capul meu

READING TIME:3 MINUTES

ines dumitriu

S-a încheiat a treia ediție Limitless pentru mine, o ediție despre care m-am cam prins că o să fie grea încă de pe la finalul primei săptămâni, când mă tot urcam cu încăpățânare pe cântar, dar el era mai încăpățânat decât mine și nu voia defel să meargă în jos. Mai mult chiar, în unele dimineți a mai și urcat, spre disperarea mea, mai ales când diminețile acelea erau după seri de antrenament intens. Moartea pasiunii.

Auzisem despre acest minunat platou, adică etapa aceea în care nu mai slăbești, pentru că ți s-a obișnuit corpul cu noul stil de viață. Însă nu am crezut că o să mi se întâmple mie și, prin urmare, m-a luat prin surprindere.

În schimb, ceea ce nu (prea) m-au luat prin surprindere au fost rezultatele ultimei evaluări. Nici pe departe nu am ajuns acolo unde am crezut că o să ajung în această ediție, ba unele dintre ele s-au înrăutățit așa de tare, încât m-au făcut să-i trimit un sms lui Gabi* atunci, pe loc, și să-l informez că iată, sunt grasă din nou. Evident, am exagerat.

Explicația simplă

Explicația simplă a rezultatelor mele este că am fost așa de dezamăgită de cântarul ăsta, încât am început, ușor-ușor, să nu mă mai țin în totalitate de planul alimentar. Ba un mucenic, ba o felie de tort, ba o bombonică lângă cafeaua de dimineață, ba eu crezându-mă un mare nutriționist în viață și făcând tot felul de permutări și înlocuiri în mesele zilnice.

Doar că nu e chiar așa de simplu

În timp ce mă întorceam de la antrenament, ascultând cu sonorul la maxim o melodie de jale și dor și plângându-mi de milă, m-a trăsnit sinceritatea. Știam că o să vină momentul adevărului; întotdeauna vine, dacă îi deschid ușa și-l aștept răbdătoare.

De fiecare dată, în orice dietă mai bună sau mai proastă, în orice sport practicat, am ajuns aici, în punctul ăsta. Adică în punctul în care devin cât de cât mulțumită de greutatea mea și mi se pare în regulă să trișez. Uneori, nici măcar nu-mi dau seama că trișez, doar mă trezesc cu un sentiment apăsător și apoi îmi amintesc, de exemplu, că am mâncat mult mai multe linguri de unt de arahide decât cele permise.

Este platoul din creierul meu, este punctul peste care niciodată nu am reușit să trec. Este momentul în care, mai repede sau mai lent, încep să mă îngraș la loc.

Totuși, diferența între toate celelalte dăți și tura asta este, mai întâi, că l-am conștientizat. Mai apoi, că l-am conștientizat rapid și nu a apucat să facă prea multe pagube. Dar cea mai mare diferență între atunci și acum este că, între timp, am mai trecut pe la câțiva oameni care m-au ajutat să înțeleg cum funcționez eu – creier, corp, suflet, răni emoționale și traume la un loc; și dacă mă concentrez puțin, găsesc în mine resurse pentru a depăși acest platou din capul meu. Și abia atunci voi putea spune despre mine că sunt limitless cu adevărat.

*Sigur că așteptăm un răspuns de tipul „Ba nu, baby, nu ești grasă. Arăți minunat”, dar știți ce a sosit, în schimb? „Hai că ne ținem de planul alimentar și revii [n.a. REVII!!!] la limitless sexy shape of you”. REVII.



One response to “Mult mai greu decât platoul de pe cântar este platoul din capul meu”

  1. […] platoul din capul meu am mai scris, cu diferența că de data aceasta eram într-o negare absolută. Mai mult de atât, […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *